Palacio de Canedo

Situat la 27 de kilometri distanta de Ponferrada, Palacio de Canedo reprezinta infaptuirea unui vis ce a inceput in urma cu aproape 25 de ani. José Luis Prada este cel care a pus bazele marcii “Prada A Tope”, un nume greu de uitat pentru cei care ajung macar o data in viata in regiunea El Bierzo.

Prada a realizat in 1988 ca exista un curent care in scurt timp urma sa “dezmosteneasca” Spania de traditiile sale: ignorarea produselor indigene, importarea unor influente si gusturi straine, un “val” de plastic si aluminiu ce schimba complet imaginea satelor si nu in ultimul rind devalorizarea mostenirilor si a obiceiurilor populare. Pornind de la un mic magazin de incaltaminte, care in timp s-a transformat intr-un creuzet de idei pentru artisti, sateni si oameni simpli, Prada a indraznit la sfirsitul anilor ’80 sa-si transforme visul in realitate: prepararea si servirea roadelor pamintului asa cum s-a facut dintotdeauna in El Bierzo. In 1989 a reusit sa termine restaurarea pensiunii construite in 1730, respectind si pastrind intocmai arhitectura secolelor trecute.

Ardei copti, rosii, cirese, gutui, alune, pere, prune, mere, zmeura, smochine… toate sint preparate la Palacio de Canedo asa cum faceau bunicii nostri. Se pot servi pe loc sau se pot cumpara dintr-un magazin de suveniruri din care cu greu vrei sa mai iesi. Desi nu stia nimic despre vinuri sau viticultura, in anii ’90 Prada a acceptat provocarea de a investi si invata intr-un domeniu complet necunoscut. Si a facut-o in stilul propriu: fara ingrasaminte chimice, fara produse care distrug via si solul; totul natural, asa cum se practica in anii dinaintea lui.

Doua restaurante, paisprezece camere, un magazin de suveniruri, dealuri incarcate de viile plantate in anii trecuti, precum si o servire ireprosabila iti asigura o iesire binemeritata intr-un loc linistit si incarcat de istorie.

Mai multe detalii in limba engleza pot fi vizualizate/descarcate aici.

 

Sweet Sixteen

Experienta spaniola din aceasta vara m-a “obligat” sa revin la lucrul pe film si la toata emotia pe care o presupune. In timp ce scanam filmele facute in august, mi-am adus aminte de existenta unui film caruia nu i-am acordat o importanta prea mare in ultimii ani. Un film Azopan PS-21, ASA 100. Ratacit printr-o cutie cu vechituri, zgiriat din pricina unei depozitari necorespunzatoare, dar cu un impact la fel de puternic ca anul in care a fost facut: 1992.

Acum aproape 20 de ani Michael Jackson venea pentru prima oara in Romania, Barcelona gazduia Jocurile Olimpice de Vara, arhivele STASI erau deschise pentru public, “Bookarest” se afla la prima editie, iar Printul Charles se despartea de Printesa Diana. Nu ma interesa nimic din toate acestea: aveam 16 ani si eram indragostit de o fata din Sibiu. Am luat Zenit-ul tatalui meu (nu mai retin daca filmul l-am cumparat sau l-am sutit din rezervele lui) si am plecat sa fotografiez ce consideram reprezentativ in Iasi. Nu stiam nici o notiune complexa despre fotografie, nu ma complicasem sa invat asocierea dintre timpul de expunere si diafragma, iar compozitia nici nu intra in calcul. Eram doar un pustan indragostit care apasa pe buton. Pentru a fotografia Palatul Culturii de sus, am fost la Hotelul Moldova facind-o pe turistul din Brasov, obtinind astfel accesul pe scara laterala.

Fotografiile de mai jos nu au fost deloc retusate. Am considerat ca lasindu-le asa nu-mi schimb amintirile pe care le am din Iasul anului 1992.

Ponferrada

Al doilea articol legat de experienta spaniola din aceasta vara prezinta pe scurt orasul Ponferrada. Prezenta mea acolo a insemnat aproximativ 48 de ore si de aceea recomand a privi aceasta postare strict ca pe o poveste din vacanta de vara si nicidecum un ghid de calatorie.
Numele orasului vine din latina (Pons Ferrata – Podul de Fier); este situat in provincia Castilla y León si populatia sa numara aproximativ 70.000 de persoane.
In perioada pre-romana, regiunea era populata de asturieni (sau asturi in unele publicatii). Acestia au fost cuceriti de Imparatul Gaius Julius Caesar Augustus in timpul razboaielor cantabrice (29-19 i.e.n.), regiunea devenind rapid unul dintre cele mai importante centre miniere ale Imperiului Roman. Numeroase exploatari miniere din acea perioada sint inca vizibile in regiune, cea mai spectaculoasa fiind Las Médulas (exploatare miniera aurifera romana, aflata in Patrimoniul Mondial UNESCO din 1997), care va fi prezentata intr-un articol separat.

Ponferrada reprezinta de asemenea ultimul oras important de pe celebrul traseu Camino de Santiago, inainte de destinatia finala, Santiago de Compostela. In fiecare zi pe strazile orasului pot fi vazuti numerosi pelerini care acopera cei 800 de kilometri din traseul de pe teritoriul spaniol, pe jos sau cu bicicleta. In 2010 numarul pelerinilor care au refacut traseul Sfintului Iacob a depasit 270.000.
In 2014 (13-21 septembrie) Ponferrada va fi gazda Campionatului Mondial de Ciclism, organizat de Uniunea Ciclista Internationala. In acest an celebrul Tur al Spaniei (La Vuelta) a avut o etapa de aproximativ 160 de kilometri care s-a incheiat la Ponferrada.

Museo Nacional de la Energía

In august am ajuns din nou in Spania. Daca prima oara aveam ceea ce in limbajul fotografilor se numeste o “sapuniera”, anul acesta am hotarit sa duc o provocare pina la capat: voi lucra exclusiv pe film. Dintre toate, Kodak Ektar 100 e cel care m-a impresionat cel mai mult, alaturi de un “confrate” alb/negru, produs de aceeasi companie: Professional BW400CN.

Trecind peste detaliile tehnice, primul articol are ca subiect Muzeul National al Energiei, situat in Ponferrada, Castilla y León. Am ajuns acolo intr-o duminica, cu oarecare temere ca sensibilitatea filmului ar putea necesita folosirea flash-ului. Lucrurile nu au stat deloc asa, astfel incit am reusit sa fotografiez tot ce vei vedea mai jos fara vreo sursa de lumina artificiala. Devine inutil de mentionat ca nu a existat absolut nici o problema in a fotografia muzeul, singura interactiune cu personalul fiind raspunsul la un scurt chestionar legat de originea vizitatorilor.

Muzeul este foarte bine organizat, cu explicatii in spaniola si engleza, un personal foarte amabil si imposibil sa te lase indiferent(a), chiar daca domeniul nu e neaparat unul de interes cultural. Pe linga explicatiile scrise, exista foarte multe panouri video care se activeaza automat atunci cind exista vizitatori in fata lor. Pe ecran apar inregistrari video cu fosti mineri care au lucrat in exploatarile prezentate in muzeu.

Mai multe detalii pot fi gasite aici (doar in limba spaniola).

Love is in the (ch)air

N-am sa scriu nimic de pasarele, fluturi in stomac si alte chestii care deja devin obositoare cind se discuta despre dragoste. Cum vine primavara, cum se scriu mii de articole despre “cum sa”, “ce sa” sau “de ce sa nu?” cind vine vorba despre ce simt doi oameni. Mi se pare mult mai decent sa admir privirile a doi indragostiti, decit sa folosesc clisee.

Fotografiile de mai jos sint facute undeva in martie, intr-o sedinta foto pe nepusa masa, intr-o noapte cu multa veselie, ceva bere si citiva oameni linga care m-am simtit foarte bine.

Modele: Margareta si Sandu

Mama Mia!

De obicei pun fotografii din spectacole aici, insa in postul acesta te invit sa vezi cum a decurs sedinta foto pentru realizarea afisului piesei Mama Mia! Mi-ar placea sa pot transpune in fotografie si frigul indurat in timpul celor aproape doua ore de pozat, insa cred ca mai am de asteptat citiva ani buni pentru asta. Ca de obicei, Baia Turceasca nu s-a dezmintit, oferindu-ne un cadru perfect pentru sedinta foto, in schimbul a 2ºC, indurate insa cu stoicism.

Spectacolul se va juca de miine, 22 martie 2011, incepind cu ora 19:00, la Club Zona.

Quilling me softly

Cred ca am pierdut sirul postarilor care au ca tema quilling-ul. Daca pina cum am prezentat produse relativ mici ca dimensiune, aceasta postare iti arata ca se poate lucra si la o scara mai mare. E drept ca timpul de realizare a acestora este unul mai indelungat, insa si rezultatul este unul pe masura, dupa cum poti vedea in fotografiile de mai jos. Sint prezentate unsprezece tablouri mici, patru tablori mari si doua icoane (41cmx33cm si 53cmx41cm), toate inramate. La fel ca produsele din postarea precedenta, se pot achizitiona folosind informatiile din pagina de contact.

Martisoare quilling

O simpla cautare pe net a legendei martisorului gaseste cel putin trei povesti diferite: de la povesti cu Zmeul si Soarele, la Craiasa Primaverii si pina la mult mai banala reinviere a naturii (aici ma refer la poveste si nu la procesul in sine).

In fotografiile de mai jos poti vedea o alta varianta de realizare a martisoarelor oferite la fiecare inceput de primavara. Sint aceleasi simboluri oferite la 1 martie, dar sint realizate din hirtie rulata, la fel ca si celelalte produse pe care le poti vedea pe site.

Sint

mai mult decit am sperat atitia ani sa fiu.
mai putin bogata in iluzii si chiar saraca in perfuzii.
si mai mult decit mi-au spus si unii si altii ca trebuie sa indraznesc.
zecile de ginduri, plecate si aievea… de parca n-au ce face decit sa ma-nconjoare.
sutele de vise ce vin… doar le privesc, fara a le putea opri o clipa, sa mai vorbesc cu ele.

milioanele de pixeli si cristalele de-argint in care mi-a placut sa fiu inVINuita…

煙花爆竹

Prima mentionare documentara a artificiilor apare in China secolului al saptelea. In acele timpuri erau folosite atit pentru a indeparta spiritele malefice, cit si ca motiv de bucurie si sarbatorire. Praful de pusca descoperit accidental de alchimistii chinezi a fost initial folosit doar pentru artificii, insa la scurt timp de la descoperirea sa a fost introdus in arsenalul armatei chineze.

Timp de 700 de ani incintarea vizuala oferita de spectacolul artificiilor era rezervata doar capetelor incoronate si bogatilor. De-abia in secolul al XIV-lea, la inceputul Dinastiei Ming, sarbatorirea oricarui eveniment (nastere, nunta, deschiderea unei afaceri, etc.) a devenit o ocazie potrivita pentru a folosi focurile de artificii. Un ingredient nelipsit in orice sarbatoare chinezeasca, artificiile reprezinta o modalitate de a atrage atentia si norocul, de a alunga spiritele rele ce aduc ghinion si de a arata sinceritatea oamenilor fata de zeitati. Cu cit sint mai puternice, cu atit sinceritatea este mai mare.

Sarbatorile Iasului – 14 octombrie 2010

Aparatura folosita: trepied, Nikon D70s, Tokina 11-16mm f/2.8